În arealul oraşului Oţelu Roşu au fost descoperite vestigii Paleolitice (obiecte din silex), precum şi o imitaţie de drahmã de tip Dyrrachium, datând din perioada daco-romanã. Localitatea apare menţionatã documentar, prima oarã, în 1370 cu numele Bisthere sau Bisztere, apoi în 1430, cu denumirea Negoteşti, la 21 dec. 1458 cu toponimul Zobadfálw şi în 1690, cu denumirea Ohaba Bistra. În perioada 1658-1699 s-a aflat sub stapânire otomanã, iar în anii 1699–1700, când Banatul se afla sub stãpânire austriacã, aşezarea a fost consemnatã în conscripţia localitãţilor din Banat cu denumirea de Ohaba-Bistra – nume sub care mai figura şi în anii 1744, 1745, 1751. În 1768, la Ohaba-Bistra a fost înfiinţatã Compania a 12-a a Regimentului 13 de grãniceri “Valaho-Iliric”, adãpostitã într-o clãdire în care azi se aflã sediul Ocolului Silvic.
În anii 1795-1796, în arealul localitaţii Ohaba-Bistra, la poalele dealului Ferdinandsberg, au fost instalate primele ateliere de prelucrare a fierului (ciocane de forjã, acţionate hidraulic), în care lucrau coloniştii germani de la Reşiţa şi Bocşa, aceştia întemeind o colonie care va sta la baza dezvoltãrii ulterioare a localitãţii Ferdinandsberg (atestatã documentar cu acest nume în anul 1806), numitã temporar, în perioada Revoluţiei de la 1848-1849, Bemhegy, apoi Nándorhegy, în perioada 1867- 9 iun. 1919, dupã care a revenit la denumirea Ferdinandsberg, iar între 1924 şi 1943 s-a numit Ferdinand.
Dupã cel de-al Doilea Rãzboi Mondial, respectiv, în anul 1943, localitatea Ohaba-Bistra s-a unit cu aşezarea Ferdinand, sub denumirea de Ferdinand-Bistra, în 1945, cele douã localitãţi s-au separat, revenind la forma iniţialã, iar la 8 iun. 1948 acestor douã localitãţi contopite li s-a atribuit numele de Oţelu Roşu.
În 1960, comuna Oţelu Roşu a fost declaratã oraş. În prezent, oraşul Oţelu Roşu are în subordine ad-tivã localitatea componentã Cireşa, atestatã documentar în 1334 şi 1480, cu numele Cseres Bistra, şi satul Mal (amintit documentar în 1433).
