Obiective turistice

La Oţelu Roşu se află un loc de recreere şi promenadă numit Gura Jgheabului, recent amenajat, unde se pot face şi plimbări pe lac cu hidrobiciclete în formă de lebădă iar pentru cei dornici să se gospodărească pe cont propriu, există amenajat un loc pentru grătare.

Zona de agrement dispune şi de un ştrand şi locuri de joacă pentru copii, terenuri de tenis şi fotbal şi un panou de căţărare. De aici se pot organiza excursii pe Valea Jgheabului şi pe Valea Rugului, către Poiana Bradului şi Scărişoara iar până la staţiunea montană Poiana Mărului sunt doar 15 kilometri.

Muzeul şcolar a fost înfiinţat în anul 1980, din iniţiativa prof. Tiberiu Boşcaiu, ca rezultat al excursiilor documentare cu elevii pe urmele scriitorilor români. Se află in cadrul Liceului Bănăţean din oraşul Oţelu Roşu, cuprinzând 8 săli. Printr-un act de donaţie, prof. Tiberiu Boşcaiu a dotat instituţia cu exponate constând din cărţi şi reviste vechi, manuscrise, scrisori în original, documente şi fotografii. Muzeul, numit iniţial Muzeul Şcolar de Geografie Literară „Locuri şi lumini ale literaturii române”, are actuala denumire din anul 2008. Acesta oferă vizitatorilor istoria literaturii române, de la origini până în prezent, în peste 3.000 de exponate.

În frumoasa şi pitoreasca vale a Bistrei, pe malul stâng al râului Bistra, la confluența celor două ape Bistra Mărului și Bistra Ruscăi se află orașul Oțelu Roșu, la 18 km de municipiul Caransebeș și la 110 km de municipiul Timișoara. La început era o comună minieră cu numele Ferdinand, fiind aduși aici mulți coloniști cehi, slovaci, germani, italieni și maghiari, având în fruntealor pe industriașul Ferdinand Hoffman care întemeiază cel dintâi laminor pentru fier din viitoarea Uzină Metalurgică Ferdinand. Localitatea este atestată documentar în anul 1829. În 1910 avea  1694 locuitori, în 1920 erau 955, din care germani 580, români 292, alții 66. În 1940 erau 398 credincioși ortodocși, 1400 romano-catolici, 100 evanghelici, 20 mozaici. În 8 iunie 1948 comunele Ferdinand  și Ohaba Bistra  s-au unit  sub numele  de Oţelu Roșu, la 27 decembrie 1960 localitatea fiind declarată oraș. În 1992 erau 10.059 locuitori, din care  credincioşi ortodocși erau 8.939; în 2002 erau 10.054 locuitori din care:  8.052 ortodocși, 1.309 romano-catolici, 432 baptiști, 64 greco-catolici, 459 penticostali, 7 adventiști de ziua a șaptea, 42 creștini după evanghelie, 9 mozaici, 1 musulman, alte religii 54. De la 1869 până în anul 1938, credincioșii ortodocși din localitate au constituit o filie a parohiei Cireșa, a cărei biserică o și cercetează în acest timp.

 

După Primul Război Mondial a început să crească numărul populației și al angajaților români din uzină,iar în anul 1933, într-o mare adunare obștească, se hotărăște zidirea bisericii ortodoxe. În februarie  1935, după planul arhitectului constructor  Iosif Ternovici din Lugoj, se începe construcția bisericii ortodoxe Ferdinand, în stil bizantin de către antreprenorul constructor Enric Finz din Caransebeș. În 1936 biserica se tencuiește. Între anii1937-1938 s-au confecționat și montat iconostasul, ușile și mobilierul bisericii din stejar masiv sculptat în basorelief ars, pirogravat şi patinat în stil bizantin, de către prof. Pavel Cheleş de la Școala Industrială Novaci-Gorj.Tot în anul 1938, după terminarea tencuielilor se confecționează și se montează candelabrele şi candelele din fier forjat de către același profesor P. Cheleș.

 

Este singura biserică în stil moldovenesc de pe Valea Bistrei, având trei turle, turla mare a „Pantocratorului“ și două turle  mici simetrice. Ele au fost acoperite cu tablă zincată. Biserica  (dimensiuni: 25,3 x 15,4 m) este alcătuită din altar semicircular, iconostas, naos, pronaos și exonartex pe coloane circulare, care a fost alungit în timp. În anii 2008-2009, când s-a restaurat pictura, s-au montat ferestre de termopan în toată biserica, inclusiv în turla mare a Pantocratorului.

Între anii 1936 și 1938 s-a pictat integral biserica de către Gheorghe și Corneliu Baba din Caransebeș.În vederea sfințirii bisericii, funcționarul Ilie Fiat a instruit un grup de salariați  ai uzinei, punând bazele celui dintâi cor mixt al parohiei. Fiind terminată biserica și împodobită cu toate cele necesare cultului divin, la data de 4 decembrie 1938 s-a sfințit de către Dr. Vasile Lazarescu, fostul Episcop al Caransebeșului, act la care a participat un număr mare de preoți, corul catedral din Caransebeș și foarte mulți credincioși.De la sfințirea bisericii și până  la numirea preotului titular a trecut un an și mai bine,timp în care în parohie a slujit secretarul eparhial, preotul Petru Toma din Caransebeș.La data de 6 iunie  1940 a fost sfințit, iar la 23 iunie 1940 a fost instalat în parohie preotul Ioan Racoveanu, licențiat în Teologie, ca întâiul paroh  al Parohiei Ferdinand.Preotul Ioan  Racoveanu, neavând casă parohială, locuia în chirie la un credincios catolic. Găsind multă  înțelegere la Direcțiunea Generală a Uzinelor Titan-Nădrag-Călan, condusă de inginerul Constantin Orghidan, un bun român și credincios convins, prin mijlocirea directorului local Eugen Pucerea, preotul a obținut tot sprijinul moral și material pentru zidirea casei parohiale. Astfel în iunie 1942 se începe construirea casei parohiale, după planul arhitectului Ioan Giurgea din București, din piatră și cărămidă arsă, fiind terminată în 20 decembrie 1943. Sfințirea casei parohiale s-a oficiat la 8 ianuarie 1944.

În localitatea componentă Cireşa există biserica „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil” construită în anii 1821-1830, cu turn adăugat în 1899, pictatã în 1867 şi repictatã în 1938 de Dumitru Velici din satul Băseşti (azi satul Bâlvăneştii de Jos, com. Bâlvăneşti), jud. Mehedinţi. Picturile au fost spălate în 1965 şi 1997. Biserica a fost lărgită în anii 1995-1997.

În oraşul Oţelu Roşu se află biserica ortodoxă cu hramul „Sfântul Gheorghe”, construită în anii 1831–1840, în stilul barocului vienez, dominată de un turn baroc, cu ceas, pictatã în 1854 de Mihail Velceleanu, repictatã în 1912, refăcute în 1965 de Viorel Ţigu şi spălate în 1994 de pictorul Ioan Burdea. Biserica a fost restaurată în anii 1944, 1988 şi 1994-1996 .